Scurt istoric al învăţământului din Huedin

 

            Istoria învăţământului şi a şcolii din oraşul Huedin este complexă datorită mai multor factori istorici şi a păstrării lacunare a informaţiilor, astfel că nu se cunoaşte cu exactitate anul înfiinţării primei şcoli în Huedin. Primele informaţii cu privire la învăţământ se găsesc în arhiva bisericii reformate din Huedin unde apar referiri concrete cu privire la anul 1667 (apoi 1668, 1685, 1699, 1715, 1727, 1753), când aceasta funcţiona pe lângă parohia reformată, fiind o şcoală confesionalã.

La mijlocul secolului al XVIII-lea s-a construit o clădire special destinată şcolii (până atunci şcoala a funcţionat într-o clădire de lângă beserica reformată), cu cinci săli de clasă şi o cancelarie (aceasta există şi azi, în partea de sud, lângă strada Horea).

În anul 1850 existau în Huedin trei şcoli confesionale: reformată (băieţi şi fete), romano-catolicã, izraelită (evreiască).

Având în vedere solicitările repetate ale comunităţii locale din oraşul Huedin, ministrul de culte ungar Augustin Trefort, la 7 noiembrie 1874, prin ordinul cu nr. 30377, a aprobat înfiinţarea a unei şcoli de stat care să cuprindă cele trei şcoli confesionale (o şcoală primară de băieţi de stat, o şcoală primară superioară de băieţi şi o şcoală superioară de fete cu două clase) cu un total de 145 elevi. Astfel, la 6 decembrie 1874, a fost inaugurată Şcoala Elementară de Stat din Huedin.

Pe lângă aceste trei şcoli, ministrul ungar de culte, prin ordinul cu nr. 22553, emis la 10 octombrie 1875, a înfiinţat, în locul şcolii confesionale reformate, o şcoală primară de fete de stat care s-a deschis la 27 ianuarie 1876, având patru clase şi 123 de eleve. Treptat, în baza cererilor părinţilor, s-a înfiinţat şi o clasă cu caracter agricol, precum şi clase de repetenţie (pentru copiii de 12-14 ani), iar la fete s-au introdus ore de lucru manual.

În luna aprilie 1879, în cadrul şcolii s-a deschis un atelier pentru confecţionarea/fabricarea de jucării pentru copii (acest atelier a fost desfiinţat în anul 1887).

În anul 1887, prin ordinul nr. 33199, ministrul de resort a aprobat transformarea şcolii superioare de băieţi în Şcoală Civilă (Polgári Iskola) cu condiţia ca, timp de trei ani, bugetul statului să nu fie îngreunat de către aceasta. Astfel, la 13 septembrie 1887, s-a deschis clasa I a şcolii civile cu 50 de elevi (ulterior fiind organizate clasele I-IV), funcţionând sub numele de Şcoala Civilă cu clasele I-IV pentru băieţi până în anul 1919, când s-a început şcolarizarea în aceasta şi a fetelor. Tot în anul 1887 şcoala superioară populară de fete (înfiinţată în 1874) s-a transformat în şcoală civilă de 4 ani.

Între timp s-au făcut demersuri pentru construirea unui edificiu şcolar corespunzător, dar abia la 18 iunie 1901 a sosit ordinul ministerial nr. 59969/1901 prin care s-a aprobat construirea unei clădiri cu etaj.

Planurile noului edificiu au fost gata la începutul anului 1902, iar prin ordinul nr. 56528/1901 din 1 februarie s-a dispus începerea zidirii. La 28 mai 1902 au început lucrările pregătitoare, iar la 14 iunie 1902 s-a pus piatra de temelie. În luna iulie 1903 s-a terminat edificarea clădirii cu etaj (aceasta conţinea 13 săli de clasă, 9 odăi, o locuinţã pentru servitor şi 2 localuri secundare) care avea spre nord o ieşire spre „grădina botanică” (actualmente este teren de sport, depozit pentru lemne, iar pe locul fostei grădini a şcolii au început în anul 2009 lucrări pentru construirea unui campus şcolar).

Noua clădire a şcolii a fost inaugurată în data de 9 octombrie 1904, astfel că în sala de gimnastică, inaugurată tot atunci, a fost organizată o serată cu totul deosebită. Huedinul avea de acum o clădire impozantă pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ.

În „folclorul huedinean”, în special în cel maghiar, s-a cristalizat ideea că stilul arhitectural al clădirii şcolii ar fi unul „elisabetan” în cinstea împărătesei (Austriei) şi reginei (Ungariei) – Elisabeta – „Sissi”  (asasinată în anul 1898) aducând ca argument forma în E a clădirii şcolii.

Având în vedere importanţa acestui nou edificiu şcolar pentru Huedin şi împrejurimi precum şi încadrarea corespunzătoare din punct de vedere arhitectural, se impune o scurtă clarificare asupra arhitecturii clădirii care se înscrie de fapt în stilul arhitectural „Secession”. O analiză atentă din punct de vedere arhitectural ne arată că sunt registre clare, chiar dacă mult simplificate, cu elemente decorative şi motive sintetizate, reduse la minimum, dar ca expresie generală este pur secession. Se observă formele chenarelor de la ferestre (cu prelungirile rotunjite inferioare) – tipice, motivul de la cornişă şi de la terminaţia hornurilormotiv geometric de inspiratie populară, cum se întâmplă adesea în secession-ul maghiar (şi nu numai). Chiar dacă este realizată din caramidă aparentă, epurată de elemente de decor inutil (pentru autorităţi era doar o şcoală de provincie), maniera de abordare denotă spiritul secessionist. Chiar şi „cicureii” ce marchează traveaţia sunt de aceeaşi inspiraţie.

Scara, cu balustrada din fier forjat (din păcate astăzi este vopsită), e tipică perioadei eclectice din Cluj (mai exact sfârşitul secolului XIX şi începutul secplului XX), fiind probabil creaţia unui atelier local şi ilustrază faptul că doar în exterior clădirea primeşte amprenta noului stil (secession-ul), care prindea vigoare în epocă. Şi în Cluj la multe clădiri se întâmplă la fel (excepţie face sediul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” unde şi detaliile interiorului sunt secessioniste).

Prin comparaţie cu alte clădiri publice din acea vreme, noua clădire a şcolii nu este o clădire extraordinară (finisajele sunt banale, cărămida nici măcar nu este glazurată, iar cea de la cornişă are striuri verticale tipic secessioniste). Detaliile balustradei sunt bine lucrate (lemnăria originală fiind în timp înlocuită), proporţiile plăcute reflectă o gîndire raţională, eficientă, de care dorea să dea dovadă ministerul de resort, la vremea respectivă. La începuturile sale, deasupra ferestrei mari de la casa scării se afla stema monarhiei maghiare, fiind o clădire făcută de stat pentru elevii din Huedin şi chiar din împrejurimi.

Din punct de vedere funcţional planimetria şcolii este tipică pentru programul şcolar şi pentru perioada respectivă, astfel că este  „sintetizată”, logică, sinceră şi raţională (încăperile sunt înşiruite de-a lungul holului cu dublu tract ce urmează conturul clădirii, nodul de circulaţie verticală este situat în axul clădirii, fiind vizibil şi în volumetrie), exprimând clar funcţiunea.

Această clădire a şcolii adăposteşte astăzi direcţiunea, sala profesorală, secretariatul, contabilitatea, săli de clasă, sala festivă, arhiva, cabinetul de logopedie, sala învăţătorilor de sprijin, încăperea pentru personalul de îngrijire şi punctele sanitare ce se află la fiecare nivel.

Accesul în clădire se face dinspre latura de sud prin axul clădirii şi se leagă direct de scările ce duc la etaj, însă există şi alte două intrări laterale, cea de pe aripa dreaptă este utilizată de către dascăli şi de către personalul didactic-auxiliar, iar intrarea din aripa stângă nu se utilizează decât în condiţii deosebite. Iniţial a mai existat o intrare la mijlocul laturii de nord înspre curtea din spate care consta într-o grădină frumoasă numită generic „grădina botanică”. Această intrare este astăzi zidită însă s-au mai păstrat parţial scările care permiteau ieşirea în grădină. Sălile de clasă sunt generos dimensionate, au înălţimi de aproximativ 4 m şi vitraje mari însă, cea mai mare parte a lor se află situate pe latura de nord astfel că nu corespund, ca luminozitate, întru totul scopului educaţional. Se pare că accentul a căzut în momentul proiectării pe faţada dinspre sud care dădea înspre strada principală ce făcea legătura între Oradea şi Cluj.

Această frumoasă clădire are aşadar istoricul ei şi poate nu este întâmplător faptul că pe parcursul primului război mondial o mare parte a edificiului a fost folosit de către miliţia maghiară, iar în anii 1916-1917 a fost instalat aici Spitalul Militar din Dej, deşi spitalul orăşenesc, construit în anii 1911-1912, era destul de aproape. Pe finalul războiului şcoala a fost utilizată ca şi cazarmă de către soldaţii germani şi maghiari iar mai apoi, în prima parte a anului 1919, după ce armata română a intrat în Huedin, aici au fost adăpostiţi pentru scurt timp şi soldaţii români, până la ofensiva de la Ciucea din luna aprilie 1919.

După unirea din anul 1918 Consiliul Dirigent, ca organism executiv al Marelui Sfat Naţional al românilor ardeleni, s-a îngrijit de preluarea şcolilor de stat ale fostului regat ungar (Imperiul Austro-Ungar). La Huedin vechile oficialităţi şcolare au refuzat iniţial predarea şcolilor însă pe 30 mai 1919, pus în faţa evidenţei, fostul director Kolosvar Ludovic a predat atât şcoala primară, cât şi cea secundară, proces care s-a încheiat la 20 octombrie 1919.

Învăţământul în limba română la Huedin a început la 1 noiembrie 1919, iar primul director român al şcolii a fost Traian Potra care a servit înainte ca dascăl în Fildu de Jos.

În anul 1921, la Şcoala Medie de Stat Huedin directorul Traian Potra a publicat un anuar al şcolii sub titlul „Anuarul şcoalei medii de stat din Huedin pe anul şcolar 1920-1921”, iar în anul 1922 acesta a publicat un al doilea anuar sub titlul „Anuarul şcoalei medii de stat din Huedin pe anul şcolar 1921-1922”. Ambele anuare au fost editate la Tipografia M. Abraham din Huedin. În aceste anuare sunt ilustrate o serie de aspecte specifice învăţământului şi şcolii din această perioadă precum şi un bogat istoric al şcolii.

În anul 1919 s-a înfiinţat o şcoală primară (6 clase de băieţi, 6 clase de fete) şi un gimnaziu  sub numele de Şcoala Medie de Stat care avea patru clase de băieţi şi patru clase de fete (existau 20 „puteri” didactice), cu limba  de predare română.

Şcoala civilă de băieţi şi fete cu limba de predare maghiară s-a transformat în gimnaziu în anul 1919, funcţionând cu caracter confesional cu sprijinul bisericii reformate pânã în anul 1923 când a fost desfiinţat ca instituţie de sine stătătoare, iar şcoala primară maghiară a trecut ca secţie aparte (maghiară) a şcolii primare româneşti de stat.

În anul şcolar 1925-1926 s-a înfiinţat în Huedin Şcoala de Arte şi Meserii (tâmplărie, lăcătuşerie, sculptură) cu 5 clase, care iniţial a funcţionat cu diverse spaţii necorespunzătoare până ce a fost cumpărat conacul Barcsay (actuala Şcoală Specială) cu toate edificiile agricole, precum şi grădina de 13 iugăre cadastrale (1 iugăr = 0,56 ha). La 1 septembrie 1936 această şcoală a fost ridicată la rangul de Gimnaziu industrial, însă a fost desfiinţată în anul 1940 de către administraţia maghiară de ocupaţie (în localul acestei şcoli au fost aduşi copii maghiari din comunele cu majoritate absolută românească unde erau puţine familii maghiare, pentru „a scăpa de asimilarea românilor”). Aceastã şcoalã de meserii s-a reînfiinţat în anul 1945 dar a fost în scurt timp desfiinţată pentru a se organiza o şcoală de tractorişti (nici aceasta nu a avut viaţă lungă, fiind desfiinţată, iar clădirea a fost „abandonată” până în anul 1969 când a fost înfiinţată o Şcoală Ajutătoare, pentru elevii proveniţi din mai multe judeţe).

În perioada 1923-1940 şcoala a funcţionat ca Gimnaziu inferior de stat cu limba de predare română iar în perioada celui de-al doilea război mondial a funcţionat sub denumirea Şcoală civică (Polgari Iskola) coeducativă de stat, cu limba de predare maghiară.

În urma dictatului de la Viena din 30 august 1940 Huedinul şi o parte însemnată a comunelor din jur au fost cedate Ungariei fapt ce a avut importante consecinţe şi în planul vieţii şcolare. La Huedin, noile autorităţi, au reorganizat învăţământul astfel că acesta s-a desfăşurat între anii 1940-1944 numai în limba maghiară. În perioada celui de-al doilea război mondial directorul Demeter Lászlo a publicat în anul 1942 un anuar sub numele „Anuarul despre anul 1941-1942 la 63 de ani de la înfiinţarea şcolii” iar în anul 1943 un alt anuar, „Anuarul despre anul 1942-1943 la 64 de ani de la înfiinţarea şcolii”. Aceste anuare costituie dovezi privind preocuparea şcolii de a fi cunoscută la nivelul comunităţii locale şi sunt documente importante întrucât ilustrează viaţa şcolii în anii respectivi fiind şi repere de urmat pentru generaţiile următoare.

În perioada 1945-1948 denumirea şcolii a fost Gimnaziu unic iar din anul 1948 avem două şcoli elementare de şapte ani, una cu limba de predare română şi alta cu limba de predare maghiară.

Schimbări esenţiale la nivelul învăţământului în oraşul Huedin au fost vizibile după anul 1945, când autorităţile comuniste au pus accentul pe cultura de masă. Astfel, începând cu anul 1952, a luat fiinţă Şcoala Medie de 10 ani Huedin (septembrie 1952 – august 1954), iar din 1954 Şcoala Medie Mixtă Huedin (septembrie 1954 – august 1965).

După anul 1960 s-a construit un edificiu nou (actualul sediu al Liceului Teoretic „Octavian Goga” Huedin), astfel că din anul 1963 s-a făcut o separaţie între învăţământul primar şi gimnazial (funcţiona în vechea clădire a şcolii de pe strada Horea nr. 78-80), pe de o parte, şi învăţământul mediu-liceal (în noua locaţie din Piaţa Victoriei nr. 11), pe de altă parte.

Învăţământul mediu-liceal a cunoscut din anul 1963 o evoluţie aparte şi distinctă faţă de învăţământul primar şi gimnazial, astfel că din anul 1965 apare titulatura de Liceul Huedin (septembrie 1965 – august 1974), această denumire schimbându-se în timp, în funcţie de profilul adoptat de către autorităţile statale. Astfel, între septembrie 1967 şi august 1974 se numea Liceul de Cultură Generală – Huedin, între septembrie 1974 – august 1977, Liceul Real Umanist, între septembrie 1977 şi august 1990, Liceul Industrial Huedin – profil mecanic, iar din septembrie 1990, Liceul Teoretic „Octavian Goga” – Huedin (prin hotărârea Guvernului României nr. 940/1990 şi ordinul Ministerului Învăţământului nr. 6440/1991).

În ce priveşte numărul claselor din anul 1952, şcoala de şapte ani cu limba de predare română s-a transformat în Şcoala Medie de 10 ani, iar din anul şcolar 1955-1956, pe lângă şcoala medie română, a luat fiinţă şi o secţie cu limba de predare maghiară. Din anul 1956, şcoala medie română şi şcoala de şapte ani maghiară s-au comasat într-o singură şcoală  medie cu două secţii – română şi maghiară. Începând cu anul şcolar 1958-1959 s-a trecut la învăţământul de 11 ani, iar din anul şcolar 1968-1969 s-a trecut la învăţământul de 12 ani.

După separarea învăţământului liceal de cel gimnazial în anul 1963 denumirea şcolii generale a fost aceea de Şcoala Generală Huedin, Şcoala cu clasele I-VIII Huedin, iar din anul şcolar 2004-2005 Grup Şcolar Huedin devenind astfel din nou o şcoală cu nivel primar, gimnazial şi liceal. Din anul şcolar 2012-2013 denumirea şcolii s-a schimbat din Grup Şcolar Huedin în Liceul Tehnologic „Vlădeasa” Huedin.

După revoluţia din anul 1989 învăţământul huedinean a înregistrat o serie de transformări vizibile, în primul rând prin schimbarea denumirilor şcolii, agaptarea profilului la noile cerinţe dar şi prin îmbogăţirea bazei materiale a acesteia. Şcoala Generală Huedin a devenit Şcoala cu clasele I-VIII Huedin. Un aport deosebit la dotarea şcolii din Huedin a venit începând cu anul 1995 din partea Asociaţiei elveţiene Hilf für Rumänien (Hilf Ro), condusă de către domnul Hanspeter Adank, al cărui efort (susţinut la nivelul oraşului Huedin) a fost recompensat cu decernarea Titlului de Cetăţean de Onoare al Huedinului în anul 1998. După anul 2000, ca urmare a  separării învăţământului teoretic de cel tehnologic, la nivelul conducerii Şcolii cu clasele I-VIII Huedin – director Petru Cozea – au fost efectuate demersuri pentru cuprinderea în planul de şcolarizare a unor clase specifice Şcolii de Arte şi Meserii, iar din anul şcolar 2004-2005 noua denumire a şcolii a fost cea de Grup Şcolar Huedin (Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării – Alexandru Athanasiu – cu Nr. 3684 din 27.IV.2004 privind înfiinţarea Grupului Şcolar Huedin), fiind astfel cuprinse şi clase de învăţământ liceal.

În urma hotărârii Nr. 24 din 9.I.2012 a Consiliului de Administraţie de la Grupul Şcolar Huedin a fost adoptată Hotărârea Consiliului Local Huedin cu Nr. 8. din 9.I.2012 prin care, începând cu anul şcolar 2012-2013, noua denumire a şcolii devine Liceul Tehnologic „Vlădeasa” Huedin.

La nivel investiţional, în data de 9.XI.2001, după doi ani de lucrări, a fost redată în folosinţă clădirea cunoscută sub numele de clădirea lungă şi care a fost reabilitată din fonduri de la Banca Mondială şi de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în cadrul Programului de Reabilitare de Şcoli.

Între anii 1994-2006, din fonduri de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, s-a construit  Şcoala cu 16 săli de clasă  (Şcoala Nouă) care a fost inaugurată pe 8.IX.2006 şi a avut ca rezultat direct desfăşurarea programului şcolar într-un singur schimb. În curtea acestei şcoli există şi o modernă Sală de sport care a fost inaugurată în anul 2003. Aceasta a fost cea de-a 28-a sală de sport finalizată de către Compania Naţională de Investiţii în cadrul programului privitor la sălile de sport. Sala de sport este în administrarea Consiliului Local Huedin dar este utilizată, pe perioada programului şcolar, de către Liceul Tehnologic „Vlădeasa” Huedin, iar după program este închiriată de către Primăria şi Consiliul Local Huedin.

În cei peste 100 de ani de existenţă (a fost inaugurată în anul 1904) clădirea veche a şcolii a suferit anumite modificări. După revoluţia din decembrie 1989, din anumite considerente (în primul rând termice), s-a renunţat la sobele originale circulare din fontă – turnate la Călan – ele fiind înlocuite cu sobe de teracotă. O parte din încăperi au fost transformate în grupuri sanitare iar altele au primit o altă utilizare faţă de cea iniţială.

Din păcate, în iarna anului 2006-2007, geamurile originale au fost înlocuite cu geamuri de PVC de slabă calitate şi fără a conţine structură metalică ce nu au nici o legătură cu stilul arhitectural al clădirii. Renovările efectuate în clădire s-au efectuat din nevoia de a crea condiţii mai bune pentru elevi şi profesori, însă acestea au ştirbit farmecul clădirii de început de secol XX cu tâmplării „fine” de PVC, cu ancadramente de cărămidă aparentă prost întreţinute după instalarea noilor geamuri.

În istoria recentă a şcolii trebuie menţionată înfiinţarea în anul 2007 a unui Centru de Documentare şi Informare care şi-a dovedit utilitatea în procesul insrtuctiv-educativ al dascălilor şi elevilor.

În anii 2007, 2008 şi 2009, la nivelul Grupului Şcolar Huedin au fost demarate două proiecte de mare importanţă şi anume „Introducerea instalaţiei de încălzire la clădirile existente la Grup Şcolar Huedin” şi „Campus şcolar cu 10 săli de clasă”.  Din păcate, din cauze dependente de criza economică mondială cu profunde efecte interne, în acest moment instalaţia de termoficare nu este funcţională ca urmare a blocării lucrărilor la campusul şcolar. Conform proiectului „Campus şcolar cu 10 săli de clasă” şi a celui privind „Introducerea instalaţiei de termoficare la clădirile existente la Grupul Şcolar Huedin” funcţionarea instalaţiei de termoficare urma a se efectua de la Centrala Termică pe rumeguş de la nivelul oraşului Huedin.

Un aspect pozitiv este legat de înlocuirea în totalitate a ţiglei sub formă de solzi de pe acoperiş în anii 2010 şi 2011, cu ţiglă de bună calitate respectându-se elementul anterior chiar dacă ţigla este de dimensiuni mai mari. Este acum necesar a se efectua lucrări de finisaj la faţadă pentru a pune şi mai mult în valoare această clădire de o frumuseţe arhitecturală aparte.

În anii 2008-2011 la locaţia din piaţa Republicii nr. 39-42 („Şcoala Nouă”) a fost amenajat un laborator de informatică, a fost instalat un sistem de monitorizare video, au fost achiziţionate diverse echipamente sportive, a fost inaugurată o capelă cu Hramul „Sfântul Stelian” – ocrotitorul copiilor, a fost inaugurat un cabinet de limba şi literatura română şi a fost înfiinţat un cerc de lectură.

Din punct de vedere editorial, pe linia publicării unor anuare, după cele din anii 1921, 1922, 1942 şi 1943, a urmat o lungă pauză, astfel că cele patru anuare amintite mai sus au fost urmate de publicarea unor anuare ale şcolii după mai bine de şase decenii.

Începând cu anul 2009 – în luna octombrie – s-a organizat manifestarea „Zilele şcolii” în cadrul cărora a fost prezentat, după modelul celor anterioare din anii 1921, 1922, 1942 şi 1943,  anuarul şcolii pe anul şcolar trecut. Până acum s-au desfăşurat trei ediţii astfel că, sub coordonarea profesorului Horea-Dorin Matiş – directorul Grupului Şcolar Huedin, au fost publicate la Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă” din Cluj-Napoca trei anuare şi anume: în anul 2009 – Anuarul Grupului Şcolar Huedin pe anul 2008-2009, în anul 2010 – Anuarul Grupului Şcolar Huedin pe anul 2009-2010 şi în anul 2011 – Anuarul Grupului Şcolar Huedin pe anul 2010-2011. În cadrul zilelor şcolii, începând cu ediţia a III-a (2011) se organizează un Campionat zonal de fotbal la care participă şcolile din zona Huedinului şi care este dotat cu Cupa „Hanspeter Adank” – pentru cea mai bună echipă şi Trofeul „Francisc Csüdom” – pentru cel mai tehnic jucător.

Din punct de vedere managerial, între anii 1952-2014, conducerea şcolii a fost exercitată de către următorii directori: Iosif Oanţă (1952-1953 şi 1956-1958), Nicolae Oros (1953-1954), Remus Todea (1955-1956), Székely Mária (1958-1959), Valentin Munteanu (1959), Nicolae Şteiu (1959-1963), Vasile Bindea (1963-1979), Costică Ciurtin (1979-1981), Gheorghe Florea (1981-1984), Elena Livia Bâlc (1984-1990), Petru Cozea (1990-2005), Ana Potra (2005-2007), Horea-Dorin Matiş (2007-2012), Marinela Corina Cozea (2012) şi Gabriel Mircea Creţu (2012-2014).

În perioada 1952-2014 şcoala a avut următorii directori adjuncţi: Remus Todea (1952-1954 şi 1956-1958), Sever Barbu (1954-1956 şi 1957-1958), Székely Mária (1956-1957), Illyes Ludovic (1958-1963), Valentin Munteanu (1958-1959), Czücza Ştefan (1959-1960 şi 1971-1979), Constantin Ban (1959-1963), Vasas Samuilă (1960-1963), Teodor Cobârzan (1958-1959),  Albert Ecaterina  (1979-1989), Biró Lajos (1990-1997 şi 2005-2007), Ferencz Magdalena (1997-2005), Marinela Corina Cozea (2005-2012), Okos-Rigó Hajnal (2007-2009), Török Ileana (2009-2014), Taloş Petronela Elena (2012) şi Marius Iosif Ciota (2012-2014)

În anul şcolar 2011-2012 a luat fiinţă la Huedin un consorţiu şcolar cu numele Consorţiul Şcolar Huedin şi care este format din Grupul Şcolar Huedin (azi Liceul Tehnologic „Vlădeasa” Huedin), Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin, Şcoala Gimnazială „Ady Endre” Sâncraiu şi Şcoala Gimnazială „Kós Károly” Izvoru Crişului.

În prezent, la nivelul oraşului Huedin, avem două unităţi şcolare de nivel liceal şi anume Liceul Teoretic „Octavian Goga”(profil teoretic) şi Liceul Tehnologic „Vlădeasa” Huedin (profil tehnologic).

 

 

 

Prof. Matiş Horea-Dorin